Imaginează-ți următorul exercițiu: porți ochelari cu dioptrii mari. Încearcă să nu îi porți deloc pentru o zi întreagă, în timp ce nu ai voie să spui nimănui că ai probleme de vedere. Cum te-ai descurca la școală? Cum ai naviga printre privirile celorlalți, printre cerințele profesorilor și sarcinile zilnice?
Exact așa se simte să ai o dizabilitate ascunsă într-o societate care nu te recunoaște. Deși cel mai des ne imaginăm un fotoliu rulant sau un dispozitiv auditiv, în realitate, există o mulțime de dizabilități care nu se văd cu ochiul liber și despre care știm prea puțin. Adolescenții și copiii fac eforturi imense să mascheze neurodivergențe și tulburări specifice învățării pe care cei din jur nu le sesizează la prima vedere.
Azi, de Ziua Adolescentului, instituită prin Legea nr. 197/1997, vrem să vorbim despre adolescentele și adolescenții cu neurodivergențe și tulburări de învățare care trec prin școală purtând eticheta nedreaptă a elevilor care „nu încearcă destul”, fără să afle că dificultățile lor sunt valide și au nevoie de acomodare. Ei nu sunt „leneși” și nici „rămași în urmă”. Doar pentru că o dizabilitate este invizibilă, nu înseamnă că nu există.
Pentru a construi o comunitate incluzivă, primul pas este să înțelegem cu ce se confruntă colegii noștri. Printre cele mai frecvente tulburări specifice de învățare se numără dislexia, discalculia și disgrafia, fiecare aducând provocări majore în mediul școlar:
- Dislexia este o dizabilitate de citire. În cazul ei, creierul inversează sau încurcă literele, făcând din descifrarea textului un efort epuizat. Aceasta este mult mai comună decât credem, fiind prezentă la 1 din 10 oameni. Cei afectați au adesea dificultăți la citit, nu se pot concentra la toate orele sau uneori „mănâncă” litere.
- Discalculia reprezintă o dizabilitate de calcul. Ea se manifestă prin incapacitatea de a înțelege logica numerelor și este comparabilă cu o „dislexie pentru matematică”. Un adolescent cu discalculie poate uita foarte ușor cât fac operații de bază, precum 7×8, sau poate întâmpina dificultăți mari în gestionarea timpului și a banilor.
- Disgrafia este dizabilitatea de scriere. Ea se manifestă prin incapacitatea de a controla mișcările mâinii pentru a forma litere lizibile sau pentru a pune gândurile pe hârtie. Scrisul devine un proces extrem de lent și obositor, iar textul final pare adesea dezorganizat, deși inteligența și ideile tânărului sunt remarcabile.
Fără sprijin, acești tineri se confruntă zilnic cu bariere invizibile. Presiunea de a ascunde faptul că nu pot întreține contactul vizual sau că se simt mereu în urmă duce la anxietate și epuizare. Respectul și egalitatea de șanse pot începe odată cu învățarea. Avem nevoie de școli în care acomodarea (timpul suplimentar, materialele adaptate sau utilizarea tehnologiei) să devină o normalitate, nu un refuz.
Respectul și egalitatea de șanse încep cu educația. Să transformăm comunitatea noastră într-un spațiu care nu doar privește, ci cu adevărat vede și susține fiecare adolescent în parte.